provocare

provocare
provocare v. tr. [dal lat. provocare, der. di vocare "chiamare", col pref. pro-1; propr. "chiamare fuori"] (io pròvoco, tu pròvochi, ecc.).
1.
a. [indurre a una reazione violenta con un atto di sfida: l'ho picchiato, ma lui mi aveva provocato ] ▶◀ (lett., non com.) cimentare, sfidare.  aizzare.  punzecchiare, (pop.) sfottere, (region.) sfruculiare, stuzzicare.  irritare. ◀▶ calmare, frenare, placare, quietare.
b. [portare qualcuno, con la parola o con l'azione, a un comportamento aggressivo, con la prep. a del secondo arg.: p. qualcuno all'odio, alla ribellione ] ▶◀ incitare, indurre, istigare, spingere. ◀▶ dissuadere, distogliere.
c. [produrre una reazione emotiva in qualcuno, anche con le prep. di, in del secondo arg.: p. l'ira dei genitori ; p. un sentimento di delusione in un vecchio amico ] ▶◀ destare, eccitare, suscitare.  (region.) sfruculiare, stuzzicare. ◀▶ calmare, placare, smorzare, spegnere.
2. (estens.) [assumere atteggiamenti tali da suscitare il desiderio sessuale: p. il partner ] ▶◀ (fam.) attizzare, conturbare, eccitare, sedurre.  (volg.) arrapare, (volg.) arrazzare, (volg.) infoiare.
3.
a. [determinare l'insorgere di un fatto, un fenomeno, un'azione e sim.: la pioggia ha provocato gravi danni ] ▶◀ arrecare, (lett.) cagionare, causare, determinare, procurare, produrre, recare. ◀▶ impedire, inibire.  frenare, ostacolare.
b. [rendere possibile il verificarsi di un sintomo: la stanchezza può anche p. insonnia ] ▶◀ arrecare, causare, determinare, favorire, generare, occasionare, originare, procurare, produrre, stimolare. ◀▶ impedire, inibire.

Enciclopedia Italiana. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • provocare — PROVOCÁRE, provocări, s.f. Acţiunea de a provoca şi rezultatul ei; provocaţie. – v. provoca. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROVOCÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. asmuţire. 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o provocare.) 4.… …   Dicționar Român

  • provocare — index defy Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • provocare — pro·vo·cà·re v.tr. (io pròvoco) FO 1. produrre, causare: il solletico provoca il riso, l alluvione ha provocato danni enormi Sinonimi: causare, determinare, portare, produrre. Contrari: evitare, impedire, inibire. 2. far sorgere, suscitare una… …   Dizionario italiano

  • provocare — {{hw}}{{provocare}}{{/hw}}v. tr.  (io provoco , tu provochi ) 1 Cagionare, promuovere: provocare il vomito | Sollecitare: provocare un decreto; SIN. Causare, determinare, occasionare. 2 Eccitare, muovere, spingere: provocare il riso, la pietà |… …   Enciclopedia di italiano

  • provocare — A v. tr. 1. cagionare, suscitare, causare, determinare, occasionare, scatenare, ingenerare, procurare, recare, produrre, generare, creare, fruttare □ sollecitare, promuovere, motivare, originare CONTR. impedire, frenare, rallentare, ritardare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • ad pugnam provocare — index challenge Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • ad judicium provocare — Ad judicium provocare; to summon to court; to commence an action; a term of the Roman law …   Black's law dictionary

  • ad judicium provocare — Ad judicium provocare; to summon to court; to commence an action; a term of the Roman law …   Black's law dictionary

  • ad judiciurn provocare — To invoke judicial functions; to bring an action …   Ballentine's law dictionary

  • provoquer — [ prɔvɔke ] v. tr. <conjug. : 1> • 1120; lat. provocare « appeler (vocare) dehors » I ♦ PROVOQUER (QQN) À. 1 ♦ Inciter, pousser (qqn) à, par une sorte de défi ou d appel. ⇒ 1. amener, entraîner, inciter, pousser. Provoquer qqn à faire qqch …   Encyclopédie Universelle

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”